planetă

PLANÉTĂ, planete, s.f. 1. Corp ceresc fără lumină proprie, satelit al Soarelui, care se vede pe cer sub forma unui punct luminos ca urmare a reflectării luminii solare; p. restr. Pământ (1). ♦ Orice corp ceresc fără lumină proprie, satelit al unei stele. 2. Zodie (în care se naşte cineva). ♦ Bilet care conţine preziceri naive privitoare la viitor şi pe care îl vând flaşnetarii extrăgându-l la întâmplare dintre altele de acelaşi fel (cu ajutorul unui papagal sau al unui şoarece dresat). [var.: (înv.) planét s.m.] – Din fr. planète, lat. planeta.

Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98



PLANÉTĂ s. (astron.) (pop.) zodie. (Mercur este o planetă.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



PLANÉTĂ s. v. zodie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



planétă s. f., pl. planéte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PLANÉT//Ă planetăe f. Corp ceresc din sistemul solar, fără lumină proprie, care se mişcă în jurul Soarelui pe o orbită eliptică. /<fr. planete, lat. planeta

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PLANÉTĂ s.f. Corp ceresc obscur care se învârteşte în jurul Soarelui pe o orbită eliptică şi care primeşte lumină şi căldură de la Soare. [< lat. planeta, gr. planetes, cf. fr. planète].

Trimis de LauraGellner, 02.04.2009. Sursa: DN



PLANÉTĂ s. f. corp ceresc fără lumină proprie, satelit al Soarelui, cu o orbită eliptică. (< fr. planète, lat. planeta)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



planétă (planéte), s.f. – 1. Corp ceresc. – 2. Horoscop, oracol. ngr. πλανήτης (sec. XVIII) şi, modern, din fr. planète. – Der. planetar, adj., din fr. planétaire.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER