- sociativ
- SOCIATÍV, -Ă, sociativi, -e, adj. (Despre complemente circumstanţiale) Care arată fiinţa sau lucrul ce însoţeşte subiectul sau complementul direct în săvârşirea unei acţiuni. [pr.: -ci-a-] – Din fr. sociatif.Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98sociatív adj. m. (sil. -ci-a-), pl. sociatívi; f. sg. sociatívă, pl. sociatíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSOCIATÍV sociativă (sociativi, sociative) (despre complemente circumstanţiale) Care arată fiinţa sau lucrul ce însoţeşte subiectul sau complementul direct în săvârşirea unei acţiuni. /<fr. sociatifTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSOCIATÍV, -Ă adj. Complement circumstanţial sociativ = complement circumstanţial care arată fiinţa sau lucrul care însoţeşte subiectul sau complementul direct în săvârşirea unei acţiuni. [< fr. sociatif, cf. lat. sociare – a asocia].Trimis de LauraGellner, 24.04.2007. Sursa: DNSOCIATIV, -Ă adj. complement circumstanţial sociativ = complement care arată fiinţa sau lucrul care însoţeşte subiectul ori complementul direct în realizarea unei acţiuni; propoziţie sociativă = propoziţie circumstanţială care îndeplineşte în frază rol de complement circumstanţial sociativ. (< fr. sociatif)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.