- smăcinătură
- smăcinătúră, smăcinătúri, s.f. (înv. şi reg.) 1. smăcinare, fărâmiţare; zdrobire. 2. ceea ce este smăcinat, fărâmiţat, zdrobit.Trimis de blaurb, 15.12.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
smâc — SMÂC1 interj. Cuvânt care exprimă ideea de mişcare precipitată. (onomat., cf. hâc, bâc, zvâc, zgâţ ) Trimis de tavi, 01.06.2004. Sursa: DER SMÂC2 s.n. 1. Laţ. 2. Jucărie în formă de arc (1). (din smâc1; pentru sensul (1.) cf. zbilţ) Trimis de… … Dicționar Român