- smântấnă
- smîntînă s.f. – Spumă, cremă de lapte. sl. *sŭmętana, de la sŭmętati, sŭmęstą "a amesteca, a agita" (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Lambrior 100; Cihac, II, 352; Tiktin; Byhan 319; Berneker, II, 44; Rosetti, GS, V, 158), cf. bg. smetan, slov. smetana, pol. śmietana, ceh., rus. smetana, lituan. smantas. Numai rom. presupune o formă sl. cu ę, celelalte limbi sl. presupun *sŭmetana, Vasmer, II, 672. S-a opus acestei der. îndoiala în ce priveşte trecerea an ‹ în, care nu există în elementele sl., cf. jupîn, stînă; pentru a depăşi dificultatea, s-a atribuit împrumutului o dată mai veche anterioară sec. X, explicaţie ce nu pare cea mai bună, cf. stăpîn. Der. de la un lat. *mantana ‹ mantum (Puşcariu, Dacor., III, 386; Puşcariu, Lr., 286) sau *mattana ‹ matta (Giuglea, Dacor., III, 616; Skok, Arhiv za Arbanašku Starinu, II, 339) este încă şi mai îndoielnică. Philippide, II, 15, crede că ar putea fi cuvînt autohton. cf. REW 5424n. Der. smîntîni, vb. (a lua smîntîna de pe lapte); smîntînică, s.f. (plantă, Galium cruciatum); smîntînos, adj. (cu multă smîntînă).Trimis de blaurb, 27.12.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.