sipica — sȉpica ž DEFINICIJA 1. dem. od sipa 2. zool. vrsta sipe (Sepiola rondeleti) ETIMOLOGIJA vidi sipa … Hrvatski jezični portal
šípica — e ž (í) manjšalnica od šipa: vrata so bila okrašena z barvastimi, vzorčasto sestavljenimi šipicami / vstaviti sliko med dve šipici / razbiti šipice očal stekelca; zamenjati šipico na uri … Slovar slovenskega knjižnega jezika
GALLINA — Graece ὄρνις, quae vox avem in genere significabat, apud Graecos vetustiores, Hom. et Hesiod. Platonis aevo usurpari coepit pro genere gallinaceo et per aliquot saecula tam ad gallum, quam ad gallinam, pertinuit: donec obtinuit usus, ut gallinae… … Hofmann J. Lexicon universale
bubă — BÚBĂ, bube, s.f. 1. Nume generic dat umflăturilor cu caracter purulent ale ţesutului celular de sub piele. ♢ expr. A umbla cu cineva ca cu o bubă coaptă = a menaja pe cineva. (fam.) S a spart buba = s a dat totul pe faţă; s a dezvăluit totul. ♢… … Dicționar Român
bărburel — BĂRBURÉL s. v. sipică. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
canina — TRANDAFÍR s. I. 1. (bot.; Rosa) roză, (înv. şi reg.) rug, (reg.) rujă. 2. (bot.) trandafir sălbatic (Rosa canina) = măceş, (pop.) răsură, (reg.) cacadâr, mărăcine, rug, rujă, rujiţă, sipică, (Ban.) scobituri (pl.). II. patrician. (A mâncat un… … Dicționar Român
dipsacacee — DIPSACACÉE s.f.pl. Familie de plante asemănătoare cu compozeele, cuprinzând scaieţii, sipica etc.; dipsacee; (la sg.) plantă din această familie. [pron. ce e, sg. invar. / < fr. dipsacacées]. Trimis de LauraGellner, 22.02.2005. Sursa: DN … Dicționar Român
dipsacee — dipsacée/dipsacacée s. f., pl. dipsacée/dipsacacée Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic DIPSACÉE s.f.pl. Dipsacacee. [pron. ce e, sg. invar. / < fr. dipsacées]. Trimis de LauraGellner … Dicționar Român
muşcat — MUŞCÁT s.n. (Rar) Muşcare. – v. muşca. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MUŞCÁT s. v. muşcare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime MUŞCATUL DRÁCULUI s. (bot.; Scabiosa lucida) (reg.) sipică … Dicționar Român
măceş — MĂCÉŞ, măceşi, s.m. Gen de arbuşti cu spini, cu flori roşii, trandafirii, galbene sau albe şi cu fructe roşii; trandafir sălbatic, cacadâr, rujă, răsură2, rug1. (Rosa). [var.: măciéş s.m.] – Et.nec. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român