- sintaxă
- SINTÁXĂ, sintaxe, s.f. Parte a gramaticii care studiază funcţiile cuvintelor şi ale propoziţiilor în vorbire şi care stabileşte regulile de îmbinare a cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în fraze. ♢ Sintaxă poetică = totalitatea procedeelor stilistice ale limbii literare care ţin de topica propoziţiei şi a frazei; sintactică poetică. ♦ Parte a logicii simbolice care constituie expunerea derivării expresiilor logice. – Din fr. syntaxe, lat. syntaxis.Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98sintáxă s. f., g.-d. art. sintáxei; (tipuri, cărţi) pl. sintáxeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSINTÁX//Ă sintaxăe f. 1) Totalitate a tipurilor de îmbinare a cuvintelor şi a modelelor de construire a propoziţiilor. 2) Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul îmbinării cuvintelor în procesul vorbirii. ♢ sintaxă poetică totalitate a procedeelor sintactice cu ajutorul cărora se creează efecte stilistice. [G.-D. sintaxei] /<ngr. sintaxix, lat. syntaxis, fr. syntaxeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSINTÁXĂ s.f. 1. Parte a gramaticii care studiază funcţiile cuvintelor şi ale propoziţiilor în vorbire şi care stabileşte reguli privitoare la construirea propoziţiilor şi a frazelor. ♢ Sintaxă poetică = totalitatea procedeelor limbii literare care ţin de topica propoziţiei şi a frazei. 2. Parte a semioticii care studiază construcţiile formale, modul în care semnele se leagă între ele; sintactică. [< fr. syntaxe, cf. lat., gr. syntaxis < syn – cu, taxis – ordine].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNSINTÁXĂ s. f. 1. parte a gramaticii care studiază regulile privitoare la îmbinarea cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în fraze. o sintaxă poetică = ansamblu de procedee stilistice care, folosind topica propoziţiei şi a frazei, sporesc expresivitatea limbii literare. 2. parte a semioticii care studiază construcţiile formale, modul în care semnele se leagă între ele; sintactică. 3. sintaxă decorativă = ansamblul regulilor compoziţiei decorative. 4. (inform.) ansamblul regulilor ce descriu modul de alcătuire a programelor conexe. (< fr. syntaxe, lat., gr. syntaxis)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.