sintagmatic

SINTAGMÁTIC, -Ă, sintagmatici, -ce, adj. De sintagmă, al sintagmei. – Din fr. syntagmatique.

Trimis de IoanSoleriu, 25.07.2004. Sursa: DEX '98



sintagmátic adj. m., pl. sintagmátici; f. sg. sintagmátică, pl. sintagmátice

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SINTAGMÁTI//C sintagmaticcă (sintagmaticci, sintagmaticce) Care ţine de sintagme; propriu sintagmelor. /<fr. syntagmatique, germ. syntagmatisch

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



SINTAGMÁTIC, -Ă adj. Referitor la sintagmă. [cf. fr. syntagmatique].

Trimis de LauraGellner, 24.04.2007. Sursa: DN



SINTAGMÁTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la sintagmă. o clasă sintagmatică = ansamblu de termeni care au, în frază, acelaşi comportament gramatical; raporturi če = raporturi care unesc între ele diversele elemente ale unei sintagme. 2. reguli če = (în gram. generativă) reguli de expansiune care dau o nouă versiune unei categorii oarecare sub forma constituenţilor ei imediaţi. II. s. f. studiul sintagmelor. (< fr. syntagmatique)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN