simplocă

símplocă s. f., g.-d. art. simplócii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SIMPLÓCĂ s.f. Procedeu retoric constând din reunirea anaforei cu epifora, astfel încât în mai multe fraze consecutive cuvântul de la început şi, respectiv, cel de la sfârşit rămân aceleaşi. [< fr. symploque, cf. gr. symploke].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



SIMPLÓCĂ s. f. figură de stil constând din reunirea anaforei cu epifora, astfel încât în mai multe fraze consecutive cuvântul de la început este acelaşi cu cel de la sfârşit. (< fr. symploque, gr. symploke)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN