- simcea
- SIMCEÁ, simcéle, s.f. Nuia, vargă, vergea, beţişor. (din smâc1, prob. cu înţelesul de bază de (ramură) smulsă, cf. fişcă)Trimis de tavi, 01.06.2004. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
smâncea — SMÂNCEÁ, smâncéle, s.f. (Trans., var.) Simcea. (cf. simcea; sau din sl. smykŭ = funie; sau metateză din simcea) Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DER … Dicționar Român
smâc — SMÂC1 interj. Cuvânt care exprimă ideea de mişcare precipitată. (onomat., cf. hâc, bâc, zvâc, zgâţ ) Trimis de tavi, 01.06.2004. Sursa: DER SMÂC2 s.n. 1. Laţ. 2. Jucărie în formă de arc (1). (din smâc1; pentru sensul (1.) cf. zbilţ) Trimis de… … Dicționar Român
sâmcea — SÂMCEÁ s. v. creastă, creştet, culme, pisc, stricnea, vârf. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime sîmceá ( éle), s.f. – 1. Dorn, priboi. – 2. Cioc, clonţ, vîrf, culme. – 3. (Olt., Trans.) Briceag, brişcă. – 4. (Olt.) Zori de zi, auroră … Dicționar Român