silfidă

SILFÍDĂ, silfide, s.f. 1. (În mitologia popoarelor germanice) Duh aerian feminin, foarte uşor şi agil, care, împreună cu silful, întruchipa elementul aerului. ♦ fig. Femeie tânără, suplă, graţioasă. 2. (La pl.) Familie de insecte coleoptere cu mirosul foarte dezvoltat, ale căror larve se hrănesc cu cadavre şi care provoacă pagube în culturi (Silphidae); (şi la sg.) insectă care face parte din această familie. – Din fr. sylphide.

Trimis de LauraGellner, 23.07.2004. Sursa: DEX '98



SILFÍDĂ s. (mitol.) (rar) silfă.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



silfídă s. f., g.-d. art. silfídei; pl. silfíde

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SILFÍD//Ă silfidăe f. 1) la pl. Familie de insecte coleoptere ale căror larve se hrănesc cu cadavre sau cu plante leguminoase. 2) Insectă din această familie. /<fr. sylphide

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



SILFÍDĂ s.f. 1. Silfă, înfăţişată cu un corp zvelt şi cu aripi străvezii. ♦ (fig.) Femeie zveltă, graţioasă. 2. (La pl.) Familie de insecte coleoptere cu numeroase specii, care au mirosul foarte dezvoltat şi se hrănesc cu cadavre; (la sg.) insectă din această familie. [< fr. sylphide(s)].

Trimis de LauraGellner, 16.04.2007. Sursa: DN



SILFÍDĂ s. f. 1. (mit. germ.) silfă, înfăţişată cu un corp zvelt şi aripi străvezii. 2. (fig.) femeie zveltă, graţioasă. 3. (pl.) familie de insecte coleoptere cu numeroase specii, ale căror larve se hrănesc cu cadavre sau cu leguminoase. (< fr. sylphide/s/)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN