osândire

osândire
OSÂNDÍRE, osândiri, s.f. (pop.) Acţiunea de a osândi şi rezultatul ei; condamnare. ♦ (înv.) Necaz, suferinţă. ♢ loc. adj. În osândire = asuprit, urgisit; chinuit. – v. osândi.
Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

OSÂNDÍRE s. v. condamnare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

OSÂNDÍRE s. v. blam, blamare, condamnare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

osândíre s. f., g.-d. art. osândírii; pl. osândíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • damnaţiune — DAMNAŢIÚNE, damnaţiuni, s.f. (livr.; în mitologia greco romană şi în religia creştină) Osândire la muncile infernului. [pr.: ţi u . – var.: damnáţie s.f.] – Din fr. damnation, lat. damnatio, onis. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

  • anatemă — ANATÉMĂ, anateme, s.f. Osândire, ostracizare a cuiva de către biserică, excludere din rândul bisericii; afurisenie. [acc. şi: anátemă] – Din ngr. anáthema. Trimis de ana zecheru, 08.02.2004. Sursa: DEX 98  ANATÉMĂ s. v. excomunicare. Trimis de… …   Dicționar Român

  • condamnare — CONDAMNÁRE, condamnări, s.f. Faptul de a condamna. 1. Obligaţie impusă unei persoane, prin judecată, de a da, de a face sau de a nu face ceva. ♦ Aplicare, prin judecată, a unei sancţiuni penale; osândă la care este supus cineva. 2. Dezaprobare… …   Dicționar Român

  • dezaprobare — DEZAPROBÁRE, dezaprobări, s.f. Acţiunea de a dezaproba; (concr.) cuvinte, act scris etc. prin care se dezaprobă ceva. – v. dezaproba. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Dezaprobare ≠ acceptare, aprobare, consimţire, încuviinţare… …   Dicționar Român

  • oblicire — OBLICÍRE s. v. condamnare, osândire, pedepsire. Trimis de siveco, 28.10.2008. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • pedepsire — PEDEPSÍRE, pedepsiri, s.f. Acţiunea de a pedepsi (1) şi rezultatul ei; condamnare, osândire, sancţionare; p. ext. pedeapsă. – v. pedepsi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PEDEPSÍRE s. (jur.) 1. sancţionare. (pedepsire unei… …   Dicționar Român

  • proscripţie — PROSCRÍPŢIE, proscripţii, s.f. 1. (În Roma antică) Punere în afară de lege sau osândire la moarte a cuiva, fără forme de judecată, pentru infracţiuni politice. ♢ Listă de proscripţie = listă afişată care cuprindea numele persoanelor declarate în… …   Dicționar Român

  • păgubie — păgubíe s.f. (înv.) condamnare, osândire. Trimis de blaurb, 29.08.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”