legitim

legitim
LEGÍTIM, -Ă, legitimi, -e, adj. 1. Care este întemeiat pe lege, care se justifică prin lege. ♢ Legitimă apărare = situaţie în care cineva comite un act de violenţă pedepsit de lege, dar justificat ca un act de apărare împotriva unei agresiuni imediate şi injuste. ♦ (Despre căsătorie) Făcut cu îndeplinirea formelor legale; (despre soţi) căsătorit legal; (despre copii) născut din părinţi căsătoriţi sau recunoscut de tată. 2. Care este justificat, îndreptăţit; just, echitabil. [acc. şi: legitím] – Din fr. légitime, lat. legitimus.
Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Legitim ≠ nelegitim
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

LEGÍTIM adj. 1. v. fundamentat. 2. v. îndreptăţit.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

legítim adj. m., pl. legítimi; f. sg. legítimă, pl. legítime
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

LEGÍTIM legitimă (legitimi, legitime) 1) Care este stabilit prin lege; fondat pe lege. Drept legitim. Revendicare legitimă. ♢ legitimă apărare act de violenţă folosit în scop de apărare şi justificat de lege, comis împotriva unei persoane care săvârşeşte un atac ilegal. 2) (despre căsătorie) Care este consfinţit prin lege; încheiat, respectându-se prescripţiile legale. 3) (despre soţi) Care este căsătorit legal. 4) (despre copii) Care este născut din părinţi căsătoriţi legal sau este recunoscut de tată. 5) Care este considerat ca fiind just; îndreptăţit; justificat; motivat. /<fr. légitime, lat. legitimus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

LEGÍTIM, -Ă adj. 1. Legal. ♢ Legitimă apărare = situaţie în care se comite un act de violenţă justificat legal ca un act de apărare împotriva unei agresiuni imediate şi injuste. 2. Just, drept; justificat, îndreptăţit. [< fr. légitime, cf. lat. legitimus].
Trimis de LauraGellner, 03.10.2006. Sursa: DN

LEGÍTIM, -Ă adj. 1. întemeiat pe lege, care se justifică prin lege; legal. o legitimă apărare = situaţie în care se comite un act de violenţă justificat legal, ca un act de apărare împotriva unei agresiuni imediate şi injuste. 2. just, drept; justificat, îndreptăţit. (< fr. légitime, lat. legitimus)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • legitim — Adj erw. fremd. Erkennbar fremd (18. Jh.) Entlehnung. Entlehnt aus l. lēgitimus, zu l. lēx Gesetz (legal). Abstraktum: Legitimation (16. Jh.); Verb: legitimieren.    Ebenso nndl. legitiem, ne. legitimate, nfrz. légitime, nschw. legitim, nnorw.… …   Etymologisches Wörterbuch der deutschen sprache

  • legitim — in Scots succession law, the bairn s part – that part of the legal rights in a person s movable estate that cannot be disposed of by will. The fund amounts to one third if the spouse still lives, one half if not. The children of deceased children …   Law dictionary

  • legitim — • legitim, laglig, legal, rättsenlig, rättmätig, berättigad, tillåten • laglig, laggiltig, lagenlig, rättsgiltig, gällande, legal, legitim • lovlig, tillåten, tillåtlig, laglig, rättmätig, berättigad …   Svensk synonymlexikon

  • legitim — Adj. (Mittelstufe) geh.: gemäß des Rechts, legal Synonyme: gesetzlich, gesetzmäßig, rechtmäßig Beispiele: Wir arbeiten nur mit legitimen Mitteln. Der Präsident wurde legitim gewählt …   Extremes Deutsch

  • Legitim — Le*git im (l[ e]*j[i^] [i^]m), n. [See {Legitimate}, a.] (Scots Law) The portion of movable estate to which the children are entitled upon the death of the father. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Legitīm — (v. lat.), gesetzlich, durchs Gesetz berechtigt, rechtlich, od. wenigstens dafür anerkannt …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Legitīm — (lat.), gesetzlich, rechtlich oder wenigstens dafür anerkannt; s. Legitimität …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

  • Legitim — Legitīm (lat.), gesetz , rechtmäßig, auf anerkanntem Rechtstitel beruhend; ehelich (s. Legitimation); Legitimität, Gesetz , Rechtmäßigkeit eines Besitzes, Anspruchs etc., auch einer Staatsregierung; Legitimisten, die Anhänger des… …   Kleines Konversations-Lexikon

  • Legitim — Legitim, gesetzlich, rechtmäßig; Legitimität, das gesetzliche Recht; Legitimisten, heißen in Frankreich die Anhänger der 1830 vertriebenen königl. Familie; legitima (pars quota, portio), Pflichttheil des gesetzlichen Erben; legitimae usurae,… …   Herders Conversations-Lexikon

  • legitim — »gesetzmäßig, rechtmäßig, gesetzlich anerkannt«: Das Wort der Rechtssprache wurde im 18. Jh. aus gleichbed. lat. legitimus entlehnt. Dies ist eine Bildung zu lat. lex (legis) »Gesetz« (vgl. ↑ legal). – Dazu stellt sich als Gegenbildung illegitim… …   Das Herkunftswörterbuch

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”