legitate

LEGITÁTE, legităţi, s.f. (fil.) Însuşire a fenomenelor de a se desfăşura în conformitate cu anumite legi (obiective); ansamblul legilor din natură, din societate şi din gândire. – Lege + suf. -itate (după rus. zakonomernost').

Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



legitáte s. f., g.-d. art. legităţii; pl. legităţi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



LEGIT//ÁTE legitateăţi f. Caracter legic. /lege + suf. legitateitate

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



LEGITÁTE s.f. Caracterul obligatoriu, de lege, al unor fenomene. [Et. incertă\}.

Trimis de LauraGellner, 16.05.2005. Sursa: DN



LEGITÁTE s. f. caracter obligatoriu, de lege, al unor fenomene. (< lege + -itate)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN