- dezmăţare
- DEZMĂŢÁRE s.f. Dezmăţ. – v. dezmăţa.Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98dezmăţáre s. f., g.-d. art. dezmăţăriiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
dezmăţare
Look at other dictionaries:
dezmăţ — DEZMẮŢ, dezmăţuri, s.n. 1. Purtare neruşinată, dezmăţată, imorală; destrăbălare, deşănţare, dezmăţare. 2. fig. Debandadă, haos (2), anarhie. – Din dezmăţa (derivat regresiv). Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Dezmăţ ≠ ordine, rânduială … Dicționar Român
