- sfârnar
- SFÂRNÁR, sfârnari, s.m. (Rar) Negustor (de vite). – et. nec.Trimis de dante, 21.07.2004. Sursa: DEX '98SFÂRNÁR s. v. comerciant, geambaş, negustor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesfârnár s. m., pl. sfârnáriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficsfârnár, sfârnári, s.m. (înv. şi reg.) 1. negustor de vite; geambaş; negustor de mărunţişuri. 2. om murdar; om lipsit de omenie.Trimis de blaurb, 11.12.2006. Sursa: DARsfîrnár (-ri), s.m. – Comerciant. – var. sfirnariu. Origine necunoscută. Legătura cu lat. fenerarius (Giuglea, Dacor., VI, 1551; REW 3241; cf. în contra Rosetti, I, 161), nu pare probabilă; explicaţie pornind de la sfîrlă nu este clară. Ar putea avea o legătură cu sl. (bg.) svarati "a amăgi", căci se foloseşte în general cu nuanţa de "negustor fără scrupule". – Der. sfîrnărie, s.f. (comerţ, negoţ). Mai ales în Trans.Trimis de blaurb, 09.12.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.