- sfertuleţ
- SFERTULÉŢ, sfertuleţe, s.n. Sfertişor. – Sfert + suf. -uleţ.Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SFERTULÉŢ s. sfertişor, (reg.) sfertuţ.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimesfertuléţ s. n., pl. sfertuléţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.