sfertuleţ

sfertuleţ
SFERTULÉŢ, sfertuleţe, s.n. Sfertişor. – Sfert + suf. -uleţ.
Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SFERTULÉŢ s. sfertişor, (reg.) sfertuţ.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

sfertuléţ s. n., pl. sfertuléţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • sfertişor — SFERTIŞÓR, sfertişoare, s.n. Diminutiv al lui sfert; sfertuleţ. – Sfert + suf. işor. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SFERTIŞÓR s. v. sfertuleţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  sfertişór s. n., pl. sfertişoáre …   Dicționar Român

  • sfertuţ — SFERTÚŢ s. v. sfertişor, sfertuleţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”