serasir

SERASÍR s.n. (înv.) Stofă ţesută cu fir de aur; brocart. [var.: sarasír s.n.] – Din tc. seraser.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



serasír s. n., pl. serasíruri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



serasír (-ruri), s.n. – Brocart de aur. – var. sarasir. tc. (per.) ser a ser "de la un capăt la celălalt" (Şeineanu, III, 107; Lokotsch 1846). sec. XIX, înv.

Trimis de blaurb, 05.12.2008. Sursa: DER