- sentimentalism
- SENTIMENTALÍSM, (2) sentimentalisme, s.n. 1. Tendinţă de a exagera rolul şi valoarea sentimentelor, de a aprecia lucrurile (numai) din punct de vedere afectiv sau de a da în mod obişnuit precădere acestui criteriu. 2. Gest, atitudine, comportare de om sentimental. 3. Curent preromantic în literatură apărut la sfârşitul sec. XVIII ca o reacţie împotriva clasicismului. – Din fr. sentimentalisme.Trimis de LauraGellner, 21.07.2004. Sursa: DEX '98SENTIMENTALÍSM s. 1. v. lirism. 2. (rar) senti-mentalitate, (fig. peior.) dulcegărie. (sentimentalismul unei declaraţii amoroase.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesentimentalísm s. n., (gesturi, atitudini) pl. sentimentalísmeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSENTIMENTALÍSM sentimentalisme n. 1) (în sec. XVIII şi începutul sec. XIX) Curent literar caracterizat prin reliefarea vieţii sentimentale a omului. 2) Sensibilitate excesivă; exagerare a sentimentelor. ♢ A cădea în sentimentalism a deveni sentimental; a-şi exagera sentimentele. 3) Comportare sau atitudine de om sentimental. /<fr. sentimentalismeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSENTIMENTALÍSM s.n. 1. Sensibilitate excesivă; afectare sau exagerare a sentimentelor; sentimentalitate. ♦ Tendinţă în literatura sec. XVIII, în care esenţială este reliefarea vieţii sentimentale, bogate şi tumultoase, a personajelor. 2. Atitudine, comportare de om sentimental. [< fr. sentimentalisme].Trimis de LauraGellner, 14.04.2007. Sursa: DNSENTIMENTALÍSM s. n. 1. sensibilitate excesivă; afectare sau exagerare a sentimentelor; sentimentalitate. ♢ atitudine, comportare de om sentimental. 2. tendinţă în literatura sec. XVIII prin reliefarea vieţii sentimentale, bogate şi tumultuoase. (< fr. sentimentalisme)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.