- senil
- SENÍL, -Ă, senili, -e, adj. Care ţine de bătrâneţe, care are caracteristicile bătrâneţii; caracteristic bătrânilor, de bătrân. – Din fr. senile, lat. senilis.Trimis de LauraGellner, 22.07.2004. Sursa: DEX '98SENÍL adj. (med.) ramolit, (livr.) decrepit, (rar) senilizat, (înv.) matofit, (fam. fig.) hodorogit, rablagit, zaharisit, (impr.) sclerozat. (Un bătrân senil.)Trimis de siveco, 17.04.2006. Sursa: Sinonimeseníl adj. m., pl. seníli; f. sg. senílă, pl. seníleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSENÍL senilă (senili, senile) livr. Care ţine de senilitate; caracteristic pentru senilitate. /<lat. senilis, fr. sénileTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSENÍL, -Ă adj. Referitor la bătrâneţe, de bătrâneţe; de bătrân. ♦ Care manifestă o pronunţată slăbiciune, în special mintală, provocată de bătrâneţe. [cf. fr. sénile, lat. senilis < senex – bătrân].Trimis de LauraGellner, 08.09.2005. Sursa: DNSENÍL, -Ă adj. referitor la senilitate. (< fr. sénile, lat. senilis)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.