- batalama
- batalamá (-ále), s.f. – Adeverinţă, titlu, diplomă. – var. patalama. Mr. bătălămă. tc. batalama "act de anulare" (cf. batal), de unde şi bg. batallama "anulare" (Şeineanu, II, 41; Roesler 588). Se foloseşte cu nuanţă ironică.Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.