- sein
- SEÍN, -Ă, seini, -e, adj. (reg.) 1. (Despre lână, blană) De culoare cenuşie-roşcată. 2. (Despre oi) Cu lâna cenuşie-roşcată. – et. nec.Trimis de LauraGellner, 21.07.2004. Sursa: DEX '98SEÍN adj. v. cărunt, cenuşiu, fumuriu, gri, plumburiu, sur.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeseín adj. m., pl. seíni; f. sg. seínă, pl. seíneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficseín, seínă, adj. şi s.f. (reg.) 1. (adj.; despre lână, blană) de culoare roşcată-cenuşie. 2. (adj.; despre oi) cu lâna roşcată-cenuşie; sură. 3. (adj.; despre păr, barbă, mustăţi; despre oameni) cărunt. 4. (s.f.) varietate de struguri cu bobul de culoare albă-cenuşie sau neagră-vineţie; corb. 5. (s.f. art.) numele unui cântec care se cântă la culesul strugurilor. 6. (s.f.) varietate de mere.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DARseín (-nă), adj. – Cenuşiu, gri, culoare naturală a lînii. – var. săin, Mold. sain. sl. sinĭ "livid, vînăt" (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 336; Tiktin; Conev 97), care pare că s-ar fi aplicat tuturor culorilor şterse, cf. slov. sejni kamen "piatră gri = cremene" şi probabil siv. cf. şi sineală. Legătură cu it. zaino (Giuglea, LL, II, 50) pare îndoielnică.Trimis de blaurb, 03.12.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.