- secund
- SECÚND, -Ă, secunzi, -de, num. ord., adj., s.n. 1. num. ord., adj. Care vine imediat după primul în ordinea locului, a timpului sau a rangului; al doilea. ♢ Ofiţer secund (şi substantivat, m.) = ofiţer care îndeplineşte funcţia de adjunct al unui căpitan de vas. Arbitru secund (şi substantivat, m.) = arbitru care ajută pe arbitrul principal în conducerea unei competiţii sportive. 2. s.n. Voce care acompaniază o voce primă şi care se găseşte pe locul al doilea în executarea unei melodii cântate din gură sau dintr-un instrument. – Din fr. second, lat. secundus.Trimis de LauraGellner, 21.07.2004. Sursa: DEX '98SECÚND adj., s. 1. adj. (înv.) secundar. (A ocupat locul secund.) 2. s. (mar.) adjunct. (secund al coman-dantului unei nave.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimesecúnd num., (persoană) s. m., pl. secúnzi; num. f. sg. secúndă, pl. secúndeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficsecúnd (muz., poligr.) s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSECÚN//D1 secunddă (secundzi, secundde) Care urmează imediat după primul (loc, timp, importanţă, rang etc.); al doilea. /<lat. secundus, fr. secondTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSECÚN//D2 secundzi m. rar Ofiţer de marină cu funcţia de adjunct al căpitanului unei nave. /<lat. secundus, fr. secondTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSECÚND s.m. Ofiţer pe o navă imediat inferior căpitanului şi care îl poate înlocui pe acesta. [< fr. second, it. secondo, cf. lat. secundus].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNSECÚND s.n. 1. Vocea a doua care acompaniază o voce primă. 2. (Poligr.) Titlu interior al cărţilor şi broşurilor. // s.f. Tiparul de pe a doua faţă a unei coli de tipar. [< fr. second, it. secondo, cf. lat. secundus].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNSECÚND num. ord. Al doilea. // adj. Care se află imediat după primul. [pl. -nzi, -de. / cf. lat. secundus, fr. second].Trimis de LauraGellner, 31.08.2005. Sursa: DNSECÚND, -Ă I. adj. imediat după primul. II. num. ord. al doilea. III. s. m. 1. ofiţer de navă care ajută sau înlocuieşte pe comandant. 2. persoană care ajută pe o alta în muncă, în afaceri. o (arbitru) secund = (volei, baschet, hochei etc.) arbitru care secondează pe arbitrul principal în conducerea unei competiţii. ♢ (box) tehnician (antrenor) care îşi asistă elevul la colţul ringului în timpul meciului. IV. s. n. 1. vocea a doua care acompaniază o voce primă. 2. titlu interior al cărţilor şi broşurilor. v. s. f. tiparul de pe a doua faţă a unei coli de tipar. (< fr. second, lat. secundus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.