sechelă

SECHÉLĂ, sechele, s.f. (Mai ales la pl.) Urmă, consecinţă, tulburare funcţională sau organică durabilă rezultată după o boală, după o intervenţie chirurgicală etc. – Din fr. séquelle.

Trimis de dante, 19.07.2004. Sursa: DEX '98



sechélă s. f., g.-d. art. sechélei; pl. sechéle

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SECHÉLĂ s.f. Urmă, consecinţă, tulburare funcţională sau organică care rămâne în urma unei boli, intervenţii chirurgicale etc. ♦ (fig.) Urmă, urmare. [< fr. séquelle, cf. lat. sequela – consecinţă].

Trimis de LauraGellner, 31.08.2005. Sursa: DN



SECHÉLĂ s. f. 1. tulburare funcţională sau organică în urma unei boli, intervenţii chirugicale etc. 2. (fig.) urmă, urmare. (< fr. séquelle, lat. sequela)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN