- seca
- SECÁ, sec, vb. I. I. 1. tranz. şi intranz. A face să dispară sau a dispărea apa dintr-un râu, dintr-un lac etc.; a (se) usca. ♦ intranz. (Despre lichide) A se pierde, a dispărea. 2. tranz. fig. A stoarce, a slei, a istovi puterea, vlaga cuiva. 3. intranz. (Despre plante, seminţe) A-şi pierde seva, germenele de viaţă; a se veşteji. ♦ (pop.; despre corpul omului, despre membre, ochi) A se atrofia, a paraliza. II. tranz. fig. 1. A pricinui cuiva o emoţie puternică, o durere; a chinui. 2. (înv.) A ucide. – lat. siccare.Trimis de ionel_bufu, 21.07.2004. Sursa: DEX '98SECÁ vb. 1. (pop.) a se stârpi, (prin vestul Munt.) a sicni. (Izvoarele au seca.) 2. (rar) a (se) slei, (pop.) a (se) usca. (Seceta a seca balta.) 3. v. asana. 4. a goli, a secătui, (astăzi rar) a slei. (A seca vistieria.) 5. v. extenua.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSECÁ vb. v. asasina, atrofia, degenera, îngălbeni, ofili, omorî, paraliza, păli, suprima, trece, ucide, usca, veşteji.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesecá vb., ind. prez. 1 sg. sec, 3 sg. şi pl. seácă; conj. prez. 3 sg. şi pl. séceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SECÁ sec 1. tranz. 1) (râuri, mlaştini, terenuri etc.) A face să devină sec; a asana; a usca. ♢ seca de puteri (sau de vlagă) a face să-şi epuizeze toată forţa fizică; a istovi; a vlăgui; a epuiza; a extenua. 2) fig. A supune unor chinuri morale. 2. intranz. 1) (despre râuri, lacuri etc.) A deveni sec; a rămâne fără apă; a se usca. 2) fam. (despre părţi ale corpului) A degrada fizic; a se usca; a se atrofia. 3) (despre rezerve) A dispărea complet; a secătui; a se epuiza. /<lat. siccareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXséca s.f. sg. (reg.; precedat de prenumele unei femei) termen de respect folosit de cineva când se adresează unei femei în vârstă sau când vorbeşte despre ea; mătuşă, lele, ţaţă.Trimis de blaurb, 06.12.2006. Sursa: DARsecá (-c, át), vb. – A secera, a tăia. lat. sĕcāre (Candrea, GS, VI, 325; cf. REW 7764). S-a confundat aproape total cu seca "a usca", atît datorită omonimiei cît şi sensului destul de asemănător; este posibil să-l mai găsim în expresii ca "mă seacă la ficat, la stomac". – Der. secătui, vb. (a defrişa, a despăduri), contaminare a lui secătui "a epuiza" cu a seca "a tăia"; secătură, s.f. (runc, teren defrişat), utilizat mai ales ca toponim (Buescu, Un nouveau toponyme latin du défrichement en Roumanie, în Actes IV Congrès Sc. onomast., Upsala 1952, p. 203-4); secator, s.n., din fr. sécateur; secantă, s.f., din fr. sécante; sector, s.n., din fr. secteur; secţi(un)e, s.f., din fr. section; secţiona, vb., din fr. sectionner.Trimis de blaurb, 02.12.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.