- scăluş
- SCĂLÚŞ s. v. bulfeu, căluş, căluţ, cosaş, cruce, spetează, stinghie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimescălúş, scălúşi, s.m. şi scăluşe, scălúşari, s.n. (reg.) 1. specie de lăcustă; cosaş, căluţ. 2. gândăcel de culoarea arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe elitre. 3. (s.n.; înv.) căluş (pentru oameni sau animale). 4. (s.n.) spetează a jugului; cui care ţine poliţa jugului de sulul grindeiului. 5. (s.n.) lemn în formă de triunghi aşezat între acoperiş şi căpriori, pentru a ridica streaşina casei. 6. (s.n.) parte a morii care se poate regla, pentru a măcină mai mare sau mai mărunt. 7. (s.n.) căluş de vioară. 8. (s.n.) bucată de lemn pusă la capătul unei funii, pentru a putea fi apucată mai bine. 9. (s.n.) cârlig (la coasă). 10. (s.n.) laţ pentru prins păsări. 11. s.n. semn la urechile oilor (făcut cu preduceaua, potricala). 12. (s.n.) trecătoare prin gard sau peste gard de la un vecin la altul; pârleaz. 13. (s.m.) jocul "căluşul".Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DARscălúş (-şi), s.m. – 1. Langustă (Locusta viridissima). – 2. (s.n.) Scăunel de vioară. – 3. (s.n.) Căluş. De la căluş, cu s- expresiv. La fel scăloi, s.m. (persoană cabalină), apare în loc de căloi, fără să fie posibil de a-l pune în legătură cu lat. escalonia (Puşcariu, Dacor., III, 660; REW 694).Trimis de blaurb, 16.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.