- scrumi
- SCRUMÍ, scrumesc, vb. IV. refl. A arde complet, făcându-se scrum. – Din scrum.Trimis de gall, 22.09.2008. Sursa: DLRM
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
scrumire — SCRUMÍRE s.f. v. SCRUMI. [DLRM] Trimis de gall, 22.09.2008. Sursa: Neoficial … Dicționar Român
scrumit — SCRUMÍT, Ă, scrumiţi, te, adj. (Rar) Prefăcut în scrum; p. ext. acoperit de scrum. – v. scrumi. Trimis de gall, 22.09.2008. Sursa: DLRM … Dicționar Român
scrumui — scrumuí, scrúmui şi scrumuiésc, vb. IV (pop.) a preface în scrum; a scrumi. Trimis de blaurb, 05.12.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român