scoţător

scoţătór, scoţătoáre, adj., s.m. şi f. (înv.) 1. (adj.; despre substanţe medicamentoase) care are proprietatea de a provoca transpiraţie (sudorific), diureză (diuretic) sau purgativ. 2. (adj. şi s.m.) mântuitor, salvator. 3. (s.m. şi f.) muncitor care scotea materialele (dintr-un cuptor, dintr-o maşină) în cursul unui proces de fabricaţie.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR