- scoc
- SCOC, scocuri, s.n. 1. Canal, jgheab prin care curge apa pentru a pune în mişcare roata morii sau a joagărului; lăptoc, uluc. ♦ Groapă, adâncitură făcută de apa care cade din scoc (1) ♦ p. gener. Jgheab, canal pentru scurgerea unui lichid. 2. Construcţie din lemn în formă de jgheab, pe care alunecă buştenii de la locul de tăiere până la căile de transport. 3. Jgheab sau tub metalic folosit la transportul prin alunecare al produselor miniere excavate. – Din scr. skok.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SCOC s. 1. jgheab, lăptoc, uluc, (pop.) burlan, (prin Ban.) ton, (Olt. şi Transilv.) vălău. (scoc la moară.) 2. v. jilip.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSCOC s. v. adăpătoare, bulboacă, bulboană, jgheab, ochi, olan, streaşină, troacă, uluc, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimescoc s. n., pl. scócuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSCOC scocuri n. 1) Canal din scânduri prin care curge apa pentru a pune în mişcare roata morii; lăptoc; uluc. 2) Groapă care se face la căderea apei din acest canal. 3) Canal pentru scurgerea unui lichid. 4) Jgheab înclinat, folosit la transportul prin alunecare a unor materiale (buşteni, minereuri etc.). /<sl. skokuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXscoc (-curi), s.n. – Jgheab de moară. – Megl. scoc. sl. skokŭ "salt" (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 332; Conev 81), cf. bg., slov. skok.Trimis de blaurb, 23.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.