sciziona

SCIZIONÁ, scizionez, vb. I. tranz. şi refl. A (se) despărţi, a (se) separa, a (se) desprinde dintr-un întreg organizat. [pr.: -zi-o-] – Din sciziune.

Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98



scizioná vb. (sil. -zi-o-), ind. prez. 1 sg. scizionéz, 3 sg. şi pl. scizioneáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A SCIZION//Á scizionaéz tranz. A face să se scizioneze. [ Sil. sci-zi-o- ] /sciziune + suf. scizionaona

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE SCIZION//Á pers. 3 se scizionaeáză intranz. (despre colectivităţi, organizaţii, mişcări etc.) A se despărţi în fracţiuni (pe baza diferenţelor de principii); a suferi o sciziune. /sciziune + suf. scizionaona

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



SCIZIONÁ vb. I. tr., refl. A (se) despărţi, a (se) separa, a (se) desprinde dintr-un tot organizat. [pron. -zi-o-. / < scizi(une) + -ona].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



SCIZIONÁ vb. tr., refl. a (se) despărţi, a (se) separa, a (se) desprinde. (< fr. scissionner)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN