schelălăi

schelălăi: SCHELĂLĂÍ vb. IV. v. chelălăi.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SCHELĂLĂÍ vb. a chelălăi, a scheuna, (reg.) a ţilăi. (Câinele schelălăi.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

schelălăí vb., ind. prez. 3 sg. schélălăie

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A SCHELĂLĂÍ pers. 3 schélălăie intranz. 1) (mai ales despre câini) A scoate sunete ascuţite, dese şi repetate. 2) fig. fam. (despre copii) A plânge cu sughiţuri dese şi repetate. /s + a chelălăi

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

schelălăit — SCHELĂLĂÍT, schelălăituri, s.n. Chelălăit1. – v. schelălăi. Trimis de IoanSoleriu, 21.07.2004. Sursa: DEX 98 SCHELĂLĂÍT s. chelălăială, chelălăit, chelă lăitură, schelălăială, schelălăitură, scheunare, scheunat, scheunătură, (rar) scheaun.… … Dicționar Român
chelălăi — CHELĂLĂÍ, pers. 3 chelắlăie, vb. IV. intranz. (Despre câini, rar despre alte animale) A scoate sunete tânguitoare, ascuţite şi repetate; a scheuna. – Formaţie onomatopeică. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 CHELĂLĂÍ vb. v. schelălăi … Dicționar Român
scheuna — SCHEUNÁ, scheáun, vb. I. intranz. (Despre câini, rar despre alte animale; la pers. 3) A scoate sunete ascuţite şi repetate de durere, de bucurie; a chelălăi. ♦ fig. (fam.; despre oameni) A se văita, a plânge. [pr.: sche u ] – Probabil formaţie… … Dicționar Român
ţilăi — ŢILĂÍ vb. v. chelălăi, schelălăi, scheuna. Trimis de siveco, 21.10.2008. Sursa: Sinonime … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias