scatolcă

scatólcă (-ci), s.f. – 1. Ladă, cufăraş. – 2. Palmă puternică. – var. scatoalcă, Mold. scatulcă. it. scatola, prin rus. skatulka (Cihac, II, 330; Sanzewitsch 209). Semantismul celui de al doilea sens nu este clar. Este dubletul lui şcatulă, s.f. (Trans., ladă), rar, din mag. skatulya (Gáldi, Dict., 157).

Trimis de blaurb, 17.11.2008. Sursa: DER