scară

SCÁRĂ, scări, s.f. I. 1. Obiect (de lemn, de fier, de frânghie etc.) alcătuit din două părţi laterale lungi şi paralele, unite prin piese paralele aşezate transversal la distanţe egale şi servind pentru a urca şi a coborî la alt nivel. ♢ Scară de pisică = scară flexibilă formată din două parâme care susţin trepte de lemn, folosită în navigaţie. ♢ expr. Scara cerului, se spune, în glumă, despre un om foarte înalt. ♢ Compus: (bot.) Scara domnului = plantă erbacee din regiunea muntoasă cu flori albastre sau albe (Polemonium coeruleum). 2. Element de construcţie alcătuit dintr-un şir de trepte de lemn, marmură, piatră etc. (cu balustradă), servind pentru comunicarea între etaje, între o clădire şi exteriorul ei etc.; (la pl.) trepte. ♢ Scară rulantă = scară cu trepte mobile montate pe o bandă rulantă; escalator. ♦ Treaptă sau şir de trepte la un vehicul, servind la urcare şi la coborâre. 3. Fiecare dintre cele două inele prinse de o parte şi de alta a şeii, în care călăreţul îşi sprijină piciorul. II. 1. Succesiune, şir, serie ordonată de elemente (mărimi, cifre etc.) aşezate în ordine crescândă, descrescândă sau cronologică, servind la stabilirea valorii a ceva. ♢ Scara fiinţelor (sau vieţuitoarelor) = şirul neîntrerupt al fiinţelor organizate, de la cele mai simple până la cele mai evoluate. Scara durităţii (sau de duritate) = succesiunea progresivă a durităţii celor zece minerale adoptate ca etalon al gradului de duritate. Scară muzicală = succesiune a sunetelor muzicale, cuprinzând aproximativ opt octave. (tel.) Scară de gri = scară (II 1) care reprezintă variaţia luminaţiei în mai multe trepte între nivelul de alb şi nivelul de negru, folosită pentru controlul şi reglajul sistemelor de televiziune. ♦ (înv.) Tablă de materii, index. ♦ Ierarhia condiţiilor, a stărilor, a rangurilor sociale. ♦ Ierarhia manifestărilor şi a valorilor morale şi spirituale. 2. Serie de diviziuni la unele aparate şi instrumente (termometru, barometru etc.), formând o linie gradată, cu ajutorul căreia se face determinarea unei mărimi prin deplasarea unei părţi mobile. 3. Linie gradată care reproduce în mic unităţile de măsură şi care serveşte la măsurarea distanţelor sau a cantităţilor cuprinse într-o hartă, într-un plan, într-un desen. ♦ Raport constant între dimensiunile reproduse pe o hartă, un desen etc. şi cele reale. ♢ loc. adj. şi adv. La scară = într-un raport anumit şi constant faţă de realitate. ♢ expr. A reduce la scară = a reprezenta un obiect reducându-i dimensiunile, dar păstrând un raport constant al acestor dimensiuni faţă de realitate. 4. (În expr.) Pe (o) scară întinsă (sau largă) = în măsură mare, în proporţii mari. 5. fig. Măsură, proporţie. – lat. scala (cu sensuri după fr. échelle).

Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



SCÁRĂ s. v. căţel, ceatlău, conţinut, cordenci, cruce, crucea dinainte, cuprins, glosar, lambă, năsălie, sumar, tablă de materii, vătrai.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



scára-mâţei (nav.) s. f.

Trimis de siveco, 04.12.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



scára-pisícii (tipogr.) s. f.

Trimis de siveco, 04.12.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



scáră s. f., g.-d. art. scării; pl. scări

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



scáră-de-pisícă (nav.) s. f., art. scára-de-pisícă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SCÁR//Ă scări f. 1) Dispozitiv format din două bare paralele, unite prin chingi orizontale scurte, egal distanţate, folosit pentru urcare şi coborâre. scară de lemn. scară dublă. 2) Element al unei construcţii, constând dintr-un şir de trepte şi servind la realizarea comunicării de la un nivel la altul. scară principală. scară de serviciu. ♢ scară rulantă scară cu trepte mobile; escalator. A trage la scară a apropia un vehicul de intrarea într-o clădire. 3) Treaptă (sau câteva trepte) destinată urcării sau coborârii dintr-un vehicul. scarăa vagonului. scară de bord. 4) Fiecare dintre cele două inele prinse de şa, în care îşi sprijină piciorul călăreţul. ♢ A pune piciorul în scară a încăleca. 5) Serie de indici de valori dispuşi în ordine crescândă sau descrescândă; gradaţie. ♢ scară de temperatură sistem de valori numerice consecutive, care corespund valorilor respective ale temperaturii. scară muzicală totalitate a sunetelor folosite în muzică, dispuse după înălţime în ordine ascendentă sau descendentă. scară socială ierarhia rangurilor în societate. 6) Linie gradată pe care sunt reprezentate în mic distanţele reproduse pe o hartă sau pe un plan; raportul dintre lungimea unei linii pe o hartă sau pe un plan şi lungimea reală a aceleeaşi linii în natură. ♢ La scară într-un raport determinat şi invariabil faţă de realitatea reprodusă. A reduce la scară a reprezenta un obiect în mic, păstrând raportul dimensiunilor acestuia faţă de realitate. 7) fig. Valoare a unei mărimi determinată în raport cu o unitate dată; măsură. ♢ Pe scară mondială cuprinzând lumea întreagă. Pe (o) scară largă (sau întinsă) de proporţii mari; mult. 8) înv. Listă de materii, de nume sau de cuvinte dintr-o carte aflată, de obicei, la sfârşitul acesteia, cu indicarea paginilor respective. [G.-D. scării ] /<lat. scala

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



scáră (-ắri), s.f. – 1. Obiect care serveşte la urcat şi coborît. – 2. Şir de trepte. – 3. Pîine de formă specială, care se dă de pomană. – 4. Scăriţă de trăsură. – 5. Scăriţă de şa. – 6. Grad, eşalon, rang. – 7. Gradaţie. – 8. Sumar, indice. – 9. (înv.) Gamă. – Mr., megl. scară. lat. scala (Puşcariu 1543; REW 7637), cf. alb. škalë (Philippide, II, 653), it. scala, prov., cat., sp. escala, fr. échalle; cf. scală. – Der. scărar, s.m. (lemnar care face scări şi scăriţe; plantă, Polemonium caeruleum); scărilă, s.f. (scară de trăsură); scăriţă, s.f. (scară mică; scară de şa, de trăsură; osul urechii); scăriş, adv. (gradat).

Trimis de blaurb, 05.12.2008. Sursa: DER