saturaţie

saturaţie
SATURÁŢIE s.f. 1. Stare a unui compus chimic care nu mai conţine valenţe libere şi deci nu mai poate adiţiona alte elemente în molecula lui; stare a unei soluţii în care nu se mai poate dizolva o nouă cantitate din substanţa dizolvată; stare a unui mediu gazos în care nu se mai poate evapora o nouă cantitate dintr-un anumit lichid; stare a unui sistem chimic, fizic sau tehnic pentru care o anumită mărime caracteristică a atins valoarea ei maximă. ♢ loc. adv. Până la saturaţie = a) până la completarea tuturor valenţelor libere; b) fig. la nivelul de la care cineva nu mai poate suporta. 2. Stare de intensitate maximă a unui fenomen, satisfacere maximă a cuiva; p. ext. plictiseală, oboseală, dezgust care decurge dintr-o astfel de stare. – Din fr. saturation, lat. saturatio, -onis.
Trimis de Anonim, 17.07.2004. Sursa: DEX '98

SATURÁŢIE s. saturare. (Stare de saturaţie a unei soluţii.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

saturáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. saturáţia (sil. -ţi-a), g.-d. saturáţii, art. saturáţiei
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SATURÁŢIE f. 1) Stare a unei soluţii în care nu se mai poate dizolva o cantitate din aceeaşi substanţă. 2) Stare de intensitate maximă a unui fenomen sau de satisfacţie maximă. 3) Dezgust provocat de o asemenea stare. [G.-D. saturaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. saturation, lat. saturatio, saturaţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

SATURÁŢIE s.f. Stare a unui sistem fizic sau chimic pentru care anumite mărimi au atins valoarea maximă; (spec.) stare a unei soluţii care conţine cea mai mare cantitate posibilă dintr-un corp dizolvat în ea. ♦ Stare a unui compus care nu mai conţine valenţe libere. ♦ (fig.) Îmbuibare, dezgust, plictiseală. [gen. -iei, var. saturaţiune s.f. / cf. fr. saturation, lat. saturatio].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

SATURÁŢIE s. f. 1. stare a unui sistem fizico-chimic sau tehnic pentru care anumite mărimi au atins valoarea maximă; stare a unei soluţii care conţine cea mai mare cantitate posibilă dintr-un corp dizolvat în ea. ♢ stare a unui compus care nu mai conţine valenţe libere. 2. (fig.) satisfacere maximă a cuiva; (p. ext.) îmbuibare; saţietate (2). o până la saturaţie = atât cât poate suporta cineva. (< fr. saturation, lat. saturatio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • saturáţie — s. f. (sil. ţi e), art. saturáţia (sil. ţi a), g. d. saturáţii, art. saturáţiei …   Romanian orthography

  • satura — SATURÁ, saturéz, vb. I. tranz. A aduce un sistem fizico chimic sau tehnic în stare de saturaţie. – Din fr. saturer, lat. saturare. Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  saturá vb., ind. prez. 1 sg …   Dicționar Român

  • saturator — SATURATÓR, saturatoare, s.n. Aparat folosit pentru concentrarea unei soluţii până la saturaţie. – Din fr. saturateur. Trimis de Anonim, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  saturatór s. n., pl. saturatoáre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

  • saţietate — SAŢIETÁTE s.f. (Rar) Saţ, saturaţie. [pr.: ţi e ] – Din fr. satiété, lat. satietas, atis. Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  SAŢIETÁTE s. v. săturare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  saţietáte s …   Dicționar Român

  • nesaturat — NESATURÁT, Ă, nesaturaţi, ie, adj. (Despre un sistem fizico chimic) Care conţine în unul dintre constituenţii săi o cantitate mai mică decât cantitatea corespunzătoare stării de saturaţie. ♢ (Despre combinaţii chimice organice) Care conţine în… …   Dicționar Român

  • saturat — SATURÁT, Ă, saturaţi, te, adj. (chim.; fiz.) Care nu mai are valenţe libere şi nu mai poate forma compuşi de adiţie; care se află în stare de saturaţie. ♦ fig. Care a atins punctul de intensitate, de valoare etc. maximă. – v. satura. Trimis de… …   Dicționar Român

  • suprasaturaţie — SUPRASATURÁŢIE s.f. 1. Stare instabilă a unei soluţii în care concentrarea substanţei dizolvate la o anumită temperatură este mai mare decât cea corespunzătoare saturaţiei. 2. fig. (fam.) Starea celui prea sătul (de ceva). – Supra + saturaţie… …   Dicționar Român

  • saturare — SATURÁRE, saturări, s.f. Faptul de a satura. – v. satura. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SATURÁRE s. v. saturaţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  SATURÁRE s.f. Acţiunea de a (se) satura şi rezultatul ei;… …   Dicționar Român

  • alcalinitate — ALCALINITÁTE s.f. Calitate a unei substanţe de a fi alcalină; grad de saturaţie cu alcaliu a unei soluţii. – După fr. alcalinité. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  alcalinitáte s. f., g. d. art. alcalinităţii Trimis de siveco, 10 …   Dicționar Român

  • crominanţă — CROMINÁNŢĂ, crominanţe, s.f. Componentă a semnalului color de televiziune (alături de luminanţă), definită ca diferenţă metrică (lungime de undă dominantă şi de saturaţie) între o culoare oarecare şi o culoare aleasă ca referinţă, de aceeaşi… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”