- baraboi
- BARABÓI, baraboi, s.m. 1. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori albe, cu rădăcină comestibilă în formă de bulb; alunele. (Chaerophyllum bulbosum). 2. Dans ţărănesc asemănător cu hora; melodia după care se execută acest dans. – Din bg. baraboj, magh. barabolya.Trimis de paula, 16.03.2002. Sursa: DEX '98BARABÓI s. (bot.; Chaerophyllum bulbosum) (reg.) alunele (pl.), guşnică, (prin Transilv.) maranioi.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeBARABÓI s. v. cartof, cărbune, clopoţei.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimebarabói s. m., pl. barabói, art. barabóiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBARABÓI baraboi m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă şi cu rădăcina comestibilă în formă de bulb. [art. baraboiul; Sil. -ra-boi] /<bulg. barabojTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXbarabói (-i), s.m. – 1. Plantă, alunele (Chaerophyllum bulbosum). – 2. Cartof. – var. barabulă, s.f. (cartof). Mag. baraboly "plantă, alunele" (Cihac, II, 479; DAR), cf. şi bg. baraboj "cartof", rut. barabolja, "cartof". Pare a fi avut loc o contaminare cu numele Brandenburg, regiune de unde se importau cartofi în cantităţi mari (Philippide, Principii, 109; Borcea 177; Tiktin; Berneker 81; DAR), sau mai curînd cu germ. Grundbirne (› rut. bandurka "cartof"), în bandraburcă sau brandaburcă, s.f. "cartof". cf. şi ceh. brambor, rut. mandiburka "cartof".Trimis de blaurb, 12.08.2006. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.