- sarică
- SÁRICĂ, sarici, s.f. Manta ţărănească lungă şi miţoasă pe dinafară, ţesută din fire groase de lână, pe care o poartă oamenii de la munte. [pl. şi: sarice] – Din lat. sarica (= serica).Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98SÁRICĂ s. ţundră, (Maram.) gubă. (sarică de cioban.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimesárică s. f., g.-d. art. sáricii; pl. sáriciTrimis de siveco, 16.11.2008. Sursa: Dicţionar ortograficSÁRI//CĂ saricăci f. Manta lungă şi miţoasă, ţesută din fire groase de lână şi purtată, mai ales, de ciobani. [G.-D. saricii] /<lat. saricaTrimis de siveco, 16.11.2008. Sursa: NODEXsárică (-ci), s.f. – Manta de lînă. – Mr. sar(i)că. lat. sarĭca, în loc de serĭca (Densusianu, Hlr., 74; Puşcariu 1525; REW 7848), cf. calabr. sáraca, sárica, vb. fr. sarge, sp. sarga, ngr. σάριϰα (Rohlfs, EWUG, 1913; Rosetti, II, 66), alb. sarkë (Philippide, II, 654). Der. din doricul *σαριϰόν, în loc de σηριϰόν (Diculescu, Elementele, 422), nu pare probabilă. Din rom. provine mag. szárika (Candrea, Elemente, 403).Trimis de blaurb, 16.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.