saragea

SARAGEÁ, saragele, s.f. 1. Călăreţ din vechea cavalerie turcească. 2. Soldat din cavaleria neregulată a ţărilor româneşti. – Din tc. sarica.

Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



sarageá s. f., art. sarageáua, g.-d. art. saragélei; pl. saragéle

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



sarageá (saragéle), s.f. – Corp înv. de voluntari, în Munt. – var. sarigea, sărăcel. tc. sarica "galben" (Şeineanu, II, 103) numiţi aşa poate din cauza culorii steagului sau a uniformei lor; var. indică o contaminare cu sărac. sec. XVII, înv.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER