- sanie
- SÁNIE, sănii, s.f. 1. Vehicul cu tracţiune animală sau autopropulsat, având în loc de roţi două tălpi de lemn sau de fier cu ajutorul cărora se deplasează prin alunecare pe zăpadă sau pe gheaţă. 2. Suport la anumite maşini-unelte, care poate aluneca în lungul unor ghidaje, asigurând o deplasare a maşinii, a sculei prelucrătoare ori a piesei de prelucrat. – Din bg. sani.Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX '98sánie s. f. (sil. -ni-e), art. sánia (sil. -ni-a), g.-d. art. sániei; pl. sănii, art. săniile (sil. -ni-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSÁNI//E sănii f. 1) Vehicul prevăzut cu două tălpi de lemn sau de fier, ce alunecă uşor pe zăpadă sau pe gheaţă. A se da cu saniea. 2) Organ de maşină-unealtă care, alunecând pe ghidaje, asigură deplasarea unor piese în direcţia necesară. [G.-D. saniei; Sil. -ni-e] /<bulg. saniTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXsánie (sắnii), s.f. – Vehicul de zăpadă. sl. (bg., sb., slov., rus.) sani (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 325; Conev 70), pol. sanie, cf. ngr. σάνια (Meyer, Neugr. St., II, 56), alb. saje, mag. szán. – Der. săniuş (var. săniiş), s.n. (loc alunecos, de sanie; sport cu sania); săniat, s.n. (Trans., sportul cu sania).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.