sanctificare

sanctificare
SANCTIFICÁRE s.f. (bis.) Faptul de a sanctifica.v. sanctifica.
Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX '98

SANCTIFICÁRE s. v. canonizare, sfinţire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

sanctificáre s. f. (sil. sanc-), g.-d. art. sanctificării; pl. sanctificări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SANCTIFICÁRE s.f. Acţiunea de a sanctifica şi rezultatul ei. [< sanctifica].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • sanctifier — [ sɑ̃ktifje ] v. tr. <conjug. : 7> • 1486; saintefier XIIe; lat. ecclés. sanctificare, de sanctus « saint » 1 ♦ Relig. Rendre saint. Une « fontaine sacrée, que le christianisme sanctifia en y rattachant le culte de la Vierge » (Renan). ⇒… …   Encyclopédie Universelle

  • sanctifica — SANCTIFICÁ, sanctific, vb. I. tranz. (bis.) A trece pe cineva în rândul sfinţilor; a sfinţi. – Din lat. sanctificare, fr. sanctifier. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  SANCTIFICÁ vb. v. canoniza, sfinţi …   Dicționar Român

  • santificar — (Del bajo lat. sanctificare.) ► verbo transitivo 1 RELIGIÓN Hacer a una persona santa por medio de la gracia divina, convirtiéndola en objeto de culto religioso: ■ santificaron a la monja misionera. SE CONJUGA COMO sacar 2 RELIGIÓN Dedicar una… …   Enciclopedia Universal

  • santiguar — (Del bajo lat. sanctificare.) ► verbo transitivo/ pronominal 1 RELIGIÓN Hacer la señal de la cruz sobre una persona o sobre uno mismo ante una imagen o un símbolo sagrado, o como señal de protección: ■ se santigua cada mañana antes de salir de… …   Enciclopedia Universal

  • PANIS Eucharisticus et nonnunquam Panis simpliciter — pro S. Cena, apud Patres et in Scripturis. Nam Lucae c. 24. v. 35. Fractionem Panis, non pauci de Eucharistia exposuerunt: e quo loco Sacramentum Panis ipsam vocat Augustin. de Consensu Euangel. l. 3. Et Cyprian. ὑποβολιμαῖος de Cena Dom. Hoc… …   Hofmann J. Lexicon universale

  • Sanctificate — Sanc ti*fi*cate, v. t. [L. sanctificatus, p. p. of sanctificare.] To sanctify. [Obs.] Barrow. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Sanctified — Sanctify Sanc ti*fy, v. t. [imp. & p. p. {Sanctified}; p. pr. & vb. n. {Sanctifying}.] [F. sanctifier, L. sanctificare; sanctus holy + ficare (in comp.) to make. See {Saint}, and { fy}.] 1. To make sacred or holy; to set apart to a holy or… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Sanctify — Sanc ti*fy, v. t. [imp. & p. p. {Sanctified}; p. pr. & vb. n. {Sanctifying}.] [F. sanctifier, L. sanctificare; sanctus holy + ficare (in comp.) to make. See {Saint}, and { fy}.] 1. To make sacred or holy; to set apart to a holy or religious use;… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Sanctifying — Sanctify Sanc ti*fy, v. t. [imp. & p. p. {Sanctified}; p. pr. & vb. n. {Sanctifying}.] [F. sanctifier, L. sanctificare; sanctus holy + ficare (in comp.) to make. See {Saint}, and { fy}.] 1. To make sacred or holy; to set apart to a holy or… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • sanctify — transitive verb ( fied; fying) Etymology: Middle English seintefien, sanctifien, from Anglo French seintefier, sanctifier, from Late Latin sanctificare, from Latin sanctus sacred more at saint Date: 14th century 1. to set apart to a sacred… …   New Collegiate Dictionary

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”