sanceu

sancéu, sancéie, s.n. (reg.) 1. sanie (cu care se transportă poveri); sanie cu tălpile scurte folosite ca suport, în urma alteia mai mari, la transportul lemnelor lungi. 2. (în forma: sanciu) sanie mare (fără şine pe tălpi). 3. ansamblu de plute unite provizoriu, folosit la transportarea buştenilor.

Trimis de blaurb, 17.11.2006. Sursa: DAR