- samcă
- SÁMCĂ s.f. (În superstiţii) Fiinţă imaginară rea, care omoară sau vatămă pe oameni: p. ext. boală cauzată de această fiinţă. – Din ucr. samka.Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX '98SÁMCĂ s. (med.) (reg.) spasmă. (samcă este o boală a copiilor mici.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeSÁMCĂ s. v. scai-albastru, scai-vânăt.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimesámcă s. f., pl. sámceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSÁMCĂ f. 1) (în credinţele populare) Fiinţă care omoară şi face rău oamenilor. 2) pop. Boală manifestată prin contractarea involuntară a muşchilor. /<ucr. samkaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXsámcă s.f. – 1. Nume popular al diavolului. – 2. Boală de copii, atribuită unei intervenţii malefice. Origine incertă. Pare să fie sl. (bg.) samŭ, sama, samo "acelaşi, aceeeaşi" în forma dim., caz în care ar un eufemism, cf. iele, dînsele. Der. din sl. samŭka "femeie" (Scriban) nu pare convingătoare. cf. Samodiva, s.f. (duh rău, drăgaică), din acelaşi cuvînt sl., şi bg. diva "zînă"; pentru comp., cf. samavolnic, samodîrjeţ. – Der. sămcuţă, s.f. (năsturel, Nastartium officinale).Trimis de blaurb, 04.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.