salvamar

SALVAMÁR, (2) salvamari, s.n., s.m. 1. s.n. Serviciu specializat (la mare) în prevenirea şi acordarea de ajutor celor în pericol de înec. 2. s.m. Persoană calificată care face parte din salvamar (1); (rar) salvamarist. – Salva[re] + mar[ină].

Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX '98



salvamár s. n., pl. salvamáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



salvamár s. m., pl. salvamári

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SALVAMÁR n. Serviciu destinat să salveze pe cei aflaţi în pericol de a se îneca în mare. /a salva + mar[e]

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



SALVAMÁR s. n. serviciu specializat pentru salvarea celor care sunt în pericol de a se îneca în mare. (< salva + mar/e/)

Trimis de raduborza, 01.12.2007. Sursa: MDN