- salamandră
- SALAMÁNDRĂ, salamandre, s.f. Animal batracian asemănător cu şopârla, cu picioarele scurte şi îndreptate în lături şi cu pielea neagră pătată cu galben, care secretă o substanţă protectoare iritantă (Salamandra salamandra). – Din fr. salamandre, lat. salamandra.Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX '98SALAMÁNDRĂ s. (zool.; Salamandra maculosa) (reg.) şopârlă.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeSALAMÁNDRĂ s. v. şopârlă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesalamándră s. f., g.-d. art. salamándrei; pl. salamándreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSALAMÁNDR//Ă salamandrăe f. Specie de batracian asemănător cu şopârla, cu pielea de culoare neagră, pătată cu galben, care elimină (când este în primejdie) un lichid otrăvitor. [G.-D. salamandrei; Sil. -man-dră] /<lat. salamandra, fr. salamandreTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSALAMÁNDRĂ s.f. Batracian asemănător şopârlei, care trăieşte prin locuri umede şi întunecoase. [cf. lat., gr. salamandra, fr. salamandre].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNSALAMÁNDRĂ s. f. mic batracian, asemănător şopârlei, prin locuri umede şi întunecoase. (< fr. salamandre, lat. salamandra)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNsalamándră (salamándre), s.f. – Guşter (Salamandra maculosa). – var. sălămîzdră, solomîzdră, şulemendriţă, şulumîndriţă. Mr. salamendră. gr. σαλαμάνδρα (Tiktin; Diculescu, Elemente, 486; Puşcariu, Dacor., III, 819; REW 7523), probabil prin mgr., cf. bg. salamandra. Salamastră, s.f., (Dobr., curea, funie) trebuie să fie acelaşi cuvînt, cf. pentru semantism cele două sensuri ale lui năpîrcă.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.