saidecar

SAIDECÁR, saidecari, s.m. (înv.) Meşter care lucra odoare bisericeşti. [var.: seidicár s.m.] – Din tc. sadekár.

Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX '98



saidecár s. m. (sil. sai-), pl. saidecári

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SAIDECÁR saidecari m. Meşter argintar care broda cu fier odoarele bisericeşti. /<turc. sadekâr

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



saidecár (saidecári), s.m. – Bijutier, argintar. tc. (per.) sade-kiar (Şeineanu, II, 307). sec. XVIII, înv.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER