- sabat
- SABÁT, sabaturi, s.n. 1. Ziua de sâmbătă la mozaici şi la unii sectanţi creştini, reprezentând ultima zi a săptămânii, considerată zi de sărbătoare. 2. Adunare de vrăjitoare care, după credinţele evului mediu, avea loc sâmbăta, la miezul nopţii, într-un loc singuratic. ♦ fig. Gălăgie mare produsă de o mulţime zgomotoasă. – Din fr. sabbat, lat. sabbatum.Trimis de cristian, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SABÁT s. (la mozaici) sâmbătă.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimesabát s. n., pl. sabáturiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSABÁT sabaturi n. 1) (la mozaici şi la unele secte creştine) Zi de sărbătoare, stabilită sâmbăta şi destinată odihnei şi ceremoniilor cultului. 2) (în evul mediu) Adunare a vrăjitoarelor, care, conform superstiţiilor populare, se ţinea sâmbăta la miezul nopţii. 3) fig. Agitaţie frenetică; zgomot produs de o mulţime gălăgioasă. /<lat. sabbatum, fr. sabbatTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXsábat, sábate, s.n. (reg.) obicei, deprindere (a cuiva).Trimis de blaurb, 16.11.2006. Sursa: DARSABÁT s.n. 1. Ultima zi a săptămânii în calendarul mozaic, consacrată odihnei şi ceremoniilor cultului; sâmbătă. 2. Adunare de vrăjitoare care, după credinţele din evul mediu, avea loc sâmbăta la miezul nopţii. ♦ (fig.) Gălăgie produsă de o adunare zgomotoasă. [cf. fr. sabbat, lat. sabbatum, gr. sabbaton < ebr. sabbath – repaus].Trimis de LauraGellner, 03.04.2007. Sursa: DNSABÁT s. n. 1. sâmbătă, ultima zi a săptămânii la mozaici şi la unii sectanţi creştini, consacrată odihnei şi ceremoniilor cultului. ♢ primul tratat din Talmud, referitor la aceste ceremonii. 2. adunare de vrăjitoare care, după credinţele din evul mediu, avea loc sâmbăta la miezul nopţii; ♢ (fig.) hărmălaie, zarvă. (< fr. sabbat, lat. sabbatum)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNsabát s.m. – 1. Sîmbăta la evrei. – 2. Adunare de vrăjitoare. – 3. Zarvă, gălăgie. – var. sabaş, şabăţ. fr. sabbat; var., direct din ebr. šabbāth, iud. germ. schabbes, de unde şi pol. szabas, rus. šabáš "odihnă, repaus" (Vasmer, III, 368), it. sciabà (Battisti, V, 3393).Trimis de blaurb, 29.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.