- răşlui
- RĂŞLUÍ, răşluiesc, vb. IV. tranz. 1. A smulge, a desprinde aşchii, părţi din ceva. ♦ A descoji, a decortica grăunţe, seminţe etc. 2. fig. A lua, a răpi (prin abuz sau prin violenţă) o parte din ceva. ♦ A risipi, a irosi, a prăpădi. 3. fig. A distruge, a pustii, a rade de pe faţa pământului (o aşezare omenească). – et. nec.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98răşluí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răşluiésc, imperf. 3 sg. răşluiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răşluiáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA RĂŞLU//Í răşluiiésc tranz. 1) (lemn, piatră etc.) A prelucra prin desprindere de aşchii. 2) (seminţe) A curăţa de coajă; a decoji; a decortica. 3) pop. (aşezări omeneşti) A şterge de pe faţa pământului. 4) fig. (bunuri mate-riale străine) A-şi însuşi prin abuz de putere; a răpi; a fura. /<sl. razloţiti, sb. razlušitiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRĂŞLUÍ, răsluiésc, vb. IV. tranz. răşlui (din ruşui, cu l expresiv)Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.