- răşchia
- RĂŞCHIÁ, răşchiez, vb. I. tranz. A depăna firele toarse de pe fus sau de pe ghem pe răşchitor. [pr.: -chi-a] – lat. *rasclare.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98RĂŞCHIÁ vb. v. râcâi, scormoni, scurma.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerăşchiá vb. (sil. -chi-a), ind. prez. 1 sg. răşchiéz, 3 sg. şi pl. răşchiáză, 1 pl. răşchiém (sil. -chi-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. răşchiéze; ger. răşchiínd (sil. -chi-ind)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA RĂŞCHI//Á răşchiaéz tranz. (fire textile) A depăna de pe fus sau de pe ghem pe răşchitor. /<lat. rasclareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXrăşchiá (răşchiéz, răşchiát), vb. – A depăna. – var. rîşchia, pers. I răşchii. bg. rasšivam "a descoase, a depăna", de unde şi megl. răşies "a depăna"; forma rom. este rezultatul unei disimilări din *răsşia, ca în cazul lui răşchira. Etimologiile propuse nu par probabile: din lat. *rasclāre (Puşcariu 1441; Tiktin; REW 7072; Candrea); din lat. *resticŭlāre, din resticŭla "funie" (Densusianu, GS, II, 320). – Der. răşchitor (var. răşchitoare, rîşchitor), s.n. (unealtă de depănat), pe care Pascu, I, 67, o derivă din lat. *re-ex-clāvātōrium.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.