rătutire

RĂTUTÍRE, rătutiri, s.f. (reg.) Acţiunea de a se rătuti şi rezultatul ei. – v. rătuti.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



rătutíre s. f., g.-d. art. rătutírii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic