răsuflător

RĂSUFLĂTÓR, -OÁRE, răsuflători, -oare, adj., s.f., s.n. 1. adj. (Rar) Care înlesneşte respiraţia. 2. s.f. Deschizătură (de aerisire) prin care un spaţiu închis comunică cu exteriorul. 3. s.f. Canal de evacuare a aerului şi a gazelor la turnarea metalului lichid în forme, servind la verificarea umplerii formei. 4. s.n. Tub de evacuare a gazelor de ardere dintr-un motor cu ardere internă. – Răsufla + suf. -ător.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



răsuflătór adj. m. (sil. -flă-), pl. răsuflătóri; f. sg. şi pl. răsuflătoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



răsuflătór (tub de evacuare) s. n. (sil. -flă-), pl. răsuflătoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



RĂSUFLĂT//ÓR răsuflătoroáre n. 1) Tub de evacuare a gazelor dintr-un motor cu ardere internă. 2) metal. Canal de evacuare a aerului şi a gazelor la turnarea metalului lichid în forme. /a răsufla + suf. răsuflătortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX