răstav

RĂSTÁV, răstavuri, s.n. I. (reg.) 1. Fâşie de pământ pe care se cultivă un singur fel de plante. 2. Fâşie de pământ între două rânduri de semănături. II. Şină de fier dinţată, care serveşte la fixarea formelor tipografice în rame. [var.: ristáv s.n.] – et. nec.

Trimis de dante, 03.07.2004. Sursa: DEX '98



răstáv s. n., pl. răstávuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



RĂSTÁV¹ răstavuri n. reg. 1) Fâşie de pământ cultivată cu un singur fel de plante. 2) Fâşie de pământ între două rânduri de semănături. /Orig. nec.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



RĂSTÁV² răstavuri n. poligr. Bară metalică dinţată folosită la fixarea formelor tipogra-fice în rame. /Orig. nec.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



răstáv (răstávuri), s.n. – 1. Distanţa între rîndurile a două culturi. – 2. Cheie, pană de tipar. sl. *rastavŭ de la rastaviti "a separa", cf. bg. razstav "separare", sb. stav "distanţă între două culturi", pol. rozstaw "amplasare". Sensul 2 se datorează asemănării unei culturi cu o compoziţie de tipar prin felul de dispunere a materialului. cf. răstalniţă, s.f. (pătuţ, targă), probabil datorită separării tăbliilor, cf. sb. rastavnica "care desparte" (Titin).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER