răsmeriţă

răsmériţă (-ţe), s.f. – Rebeliune, răscoală. – var. răsmiriţă, răzmeriţă. sl. razmirica "război" (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 197; Berneker, II, 61), din sl. rasmirije "vrajbă" ‹ mirŭ "pace", cf. mir. – Der. răsmeriţi, vb. refl. (înv., a se răscula); răsmericios, adj. (înv., agitat).

Trimis de blaurb, 08.10.2008. Sursa: DER